Un important capitol de patologie infecţioasă este adus la zi si oferit cititorilor în cel mai recent număr apărut (4/2009) al publicaţiei – Societăţii de Medicină de Familie, Medicină Generală: REVISTA MEDICALĂ ROMĂNĂ (redactor-şef, dr. Grigore Buşoi, Editura Amaltea). Anume: Botulismul în actualitate, semnat de dnii prof. dr. M. Neguţ şi dr. Al. Rafila (Bucureşti). „Actualitatea“ ar consta în aceea că neurotoxina botulinică ar putea fi utilizată în scopuri agresive, respectiv, bioteroriste – violenţa şi crima în deceniile din urmă devenind fapte curente –, pentru că altminteri „numărul de cazuri în ultimele 18 luni a fost 49, cu trei decese“ (perioada ianuarie 2008 – iunie 2009, raportare ce nu ne permite calcularea unui indice fiabil), situaţie în care, în comparaţie cu morbiditatea din alte ţări menţionate, pare mic. „Noutatea“ însă o găsim în evoluţia posibilităţilor terapeutice, dar mai ales în aceea a profilaxiei. (...)

În 2004, primul vaccin recombinat antibotulinic de generaţia a doua a fost introdus experimental, dovedindu-se ca e Publicitate bine tolerat şi că induce titruri de protecţie

antitoxice convenabile. Incidenţa sporadică nu justifică însă o profilaxie de masă; Clostridium botulinum fiind un germene teluric ubicuitar, riscul expunerii ramâne imprevizibil. Revenind însă la folosirea ca armă biologică, autorii arată că 8 kg de toxină botulinică nativă – uşor de produs – ar fi letală pentru populaţia de pe un teritoriu de 100 kmp. Acest „agent bioagresiv categoria A“ a fost (teoretic) interzis prin tratate internaţionale, spre a fi folosit în conflicte armate. Irakul, după căderea lui Saddam Hussein, a recunoscut a fi deţinut 19 tone de toxină tip A, amplasate în bombe de calibru mic şi în rachete, iar o sectă japoneză l-ar fi raspândit pe strazi în Tokio, în perioada 1990–1993, după cum ne informează autorii. Gravitatea bolii corelată cu