Stimularea economiei m-ar face să sper că România nu va stinge lumina
Nu sunt un mare fan al Uniunii Europene, care ne obligă să tragem la coasă în cercuri concentrice sau ne stabileşte curbura castravetelui din grădină, dar, recunosc, aerul civilizat din vest îmi face bine. Iar în Ardeal, la Cluj, acest aer se anunţă a fi în această seară de-a dreptul parfumat. Şi nu oricum, ci cu o mireasmă cu efect analgezic, un fel de săruri administrate de bătrâna Europă.
Piaţa Unirii, cea în care domneşte Matia Corvin, va racorda Clujul la Occident, într-un soi de simulare a unui tablou dintr-o capitală culturală europeană.
Aici, pe un ecran gigant, care aminteşte de proiecţiile în aer liber de la TIFF, va fi transmisă în direct, de la Valencia, opera „Carmen“, de Bizet. Iar ariile vor răsuna simultan în pieţe din Bruxelles, Paris, Praga, Berlin, Londra, Amsterdam etc., în total, în 43de oraşe din 16 ţări europene cuprinse în proiectul „Viva Europa“.
O singură tuşă strică însă tot acest tablou: întregul proiect este organizat în cadrul aşa-zisului „An European de Luptă împotriva Sărăciei şi Excluziunii Sociale“. Un an de criză acută, denumit într-un pompos limbaj de lemn, ales parcă să ne trezească brusc la tăierile de salarii şi de pensii, la reducerile alocaţiilor pentru copii.
La fel cum ne trezeam noi, românii, în urmă cu douăzeci şi mai bine de ani, după o carte citită, la coadă la parizer. Doar un cor de guverne occidentale interpretând aceeaşi muzică a stimulării propriilor economii m-ar mai putea face să sper că şi România va reuşi să cânte la unison şi nu va fi obligată să stingă lumina, după concerte sindicale în pieţe publice.
