Faptul ca legea TVR s-a poticnit din nou, la Senat, e genul de stire care m-a facut sa ma satur de importanta zona a presei mari si sa ma duc spre online si altele in ceea ce scriu in ultima vreme. Lucrurile sunt previzibile, triste, enervante, fara iesire: o sa avem o televiziune publica de doi lei, din diferite motive, dintre care primul e acela ca politicienii nu vor sa schimbe legea care plaseaza institutia mentionata la remorca partidului sau coalitiei la putere, scrie Iulian Comanescu pe blogul sau.
Reforma TVR e o melodie pe care politicienii de toate culorile o fredonează de prin 2004, mai ales în campanie. Apoi, cu proiectul de lege se întâmplă “ceva” şi se poticneşte. Ar mai fi ceva de zis? Eu cred că da. Dacă televiziunea publică e o problemă fără soluţie şi importanţa ei va continua să se diminueze, care mai e rolul mass media în sistemul politic al României? O televiziune publică se lega de interesul public, apărarea valorilor democratice şi aşa mai departe. Acum, pare-se, retrogradăm TVR-ul la un rol nominal în sistemul nostru politic. Televiziunile private vând “marfă”. Entertainment, tabloidizare fără relevanţă politică. Ce punem sau ce apare în loc?
1. SCHIMB DEMOCRAŢIE PE ENTERTAINMENT. DTH-UL CREŞTE NU ÎN DETRIMENTUL CABLULUI, CI AL TELEVIZIUNII TERESTRE
Aşa spun o serie de cifre GfK, incluse în Media Fact Book 2010: dacă în 2007 televizunea era recepţionată în România 13,5% terestru şi 15% prin DTH, în 2009 avem 7,6 la sută terestru şi 23,2% DTH. Ce înseamnă televiziune terestră? Ceea ce se recepţiona prin vechea antenă “de scara blocului”, la care, în oraşe, majoritatea locuitorilor au renunţat pentru cablu. Unde se mai prinde ceva prin antenă? În zone rurale, iar ceea ce se prinde e, de regulă, TVR 1. Acolo ajung, acum, “farfuriile” de satelit digital gen Digi TV sau Dolce, în timp ce cablul analog scade destul d
