După difuzarea "Scrisorii celor 6" din 10 martie şi şedinţa CPEx din 13 martie, împotriva semnatarilor s-au luat "măsuri". Şi pe linie de partid, şi de Securitate.

După ce foştii ilegalişti şi demnitari comunişti fuseseră declaraţi pegră a societăţii în forul superior al partidului, i-au pus (statutar) "în discuţia" organizaţiile de bază din cartierele unde activau ca pensionari. Pe baza referatelor primite de la Securitate au fost sancţionaţi cu excluderea din partid. În organizaţia de bază, Alexandru Bârlădeanu a fost "gratulat" de spion, speculant, retrograd, degradat cinic şi moral. N-a amintit nimeni - verbal ori în scris - de vreo "scrisoare" ori protest contra politicii lui Ceauşescu. Semnatarii (fără menţiunea vreunei asocieri între ei!) se făceau vinovaţi de "abateri deosebit de grave de la Statutul partidului, ale legilor statului, de la normele eticii şi echităţii socialiste, ale moralei şi conduitei comuniste".

Încadrate în sabotaj politic ori economic - după legislaţia epocii - , învinuirile amintite duceau către... condamnare la moarte. "Domiciliul obligatoriu" la care-au fost unii constrânşi în spiritul vremii se voia un act de clemenţă.

Membru al CC al PCR (1955-1969), Alexandru Bârlădeanu fusese pensionat la 58 de ani, iar după "scrisoarea celor 6", exclus din partid. Se născuse în Basarabia (1911) într-o familie de învăţători. După absolvirea Facultăţii de Drept din Iaşi, a obţinut şi primul loc de muncă - asistent la catedra de economie politică. După cedarea Basarabiei (1940) a emigrat în Uniunea Sovietică, de unde revenise la Bucureşti în 1946. În acelaşi an a fost primit şi în partid. Contând ca expert format în URSS, a ocupat înalte responsabilităţi în tranziţia României spre economia etatizată şi planificată. A fost secretar general în Ministerul Economiei Naţionale (1946-1948), ministru al Comerţului Exteri