Cum protestezi faţă de o întreagă clasă politică de care te-ai săturat, pentru că te-a dezamăgit?Cu votul în alb.

Revin la o carte pe care am citat-o şi în postarea anterioară, pentru că, repet, mi se pare că se potriveşte extraordinar de bine vremurilor: Eseu despre luciditate, a lui Jose Saramago. Portughezul a găsit o cale de protest pentru locuitorii oraşului imaginar care seamănă suspect de bine cu Lisabona: 80% dintre alegători depun un vot alb în urnă, transformând scrutinul în unul nul. Răspunsul clasei politice este acela de a-şi teroriza populaţia, de a o asedia în propria capitală, sperând că, rămaşi fără forţe de ordine şi fără conducători, locuitorii se vor sfâşia între ei.

Interesantă este şi descrierea presei din oraşul asediat de propriile autorităţi: isterică, pândind o catastrofă iminentă care nu mai vine, o revoltă sângeroasă care nu se mai petrece. În parte vândută puterii, rareori liberă.

Dacă am găsit nenumărate paralele între oraşul imaginar şi ţara noastră, între miniştrii însetaţi de putere cu orice preţ, ai lor şi ai noştri, sunt unele aspecte pe care la noi nu le regăsesc, ceea ce mă face să cred că portughezul de 88 de ani este un idealist incorigibil ce şi-a păstrat sufletul de adolescent. Nu găsesc la noi politicianul care renunţă la tot, la putere şi la autoritate, deoarece ralizează că face parte dintr-o clasă ticăloşită, aşa cum face primarul oraşului în cauză. Nu găsesc comisarul dispus să primească un glonţ în cap pentru că nu este dispus să arunce vina pe cei fără de pată. Iar la noi sunt convinsă că buletinele cu vot alb ar fi fost rapid ştampilate în mod convenabil, pentru ca rezultatul să iasă aşa cum trebuie.

Cum protestezi faţă de o întreagă clasă politică de care te-ai săturat, pentru că te-a dezamăgit?Cu votul în alb.

Revin la o carte pe care am citat-o şi în postarea anterioară, pentru că, repe