Despre regizorul Titus Muntean ştiam că are potenţial de la Examen, film realizat în 2003 cu o rigoare, expresivitate şi profunzime care nu sunt doar rezultatul întâmplării sau inspiraţiei de moment. Dacă acolo "cazul" tratat, plasat în anii '70, era al unui taximetrist nevinovat (interpretat memorabil de Marius Stănescu) căruia i se distruge viaţa în urma unei acuzaţii de crimă manevrate de un diabolic procuror comunist (Gheorghe Dinică, perfect, ca întotdeauna), Caravana cinematografică se opreşte asupra finalului obsedantului deceniu.

Mai precis, la sfârşitul anilor '50, în Mogoş, un sat de munte din Ardeal, soseşte un camion în care un activist şi ajutorul lui cară role cu filme sovietice de propagandă menite să deschidă mintea ţăranilor în legătură cu binefacerile comunismului ("lumina cu care smulgem din întuneric masele populare"). Şi cum regizorul Titus Muntean spune despre sine: "Cred cel mai mult în râs", întâlnirea lui cu scriitura lui Ioan Groşan, după a cărui nuvelă omonimă a fost realizat filmul, s-a concretizat în portretul viu şi de un umor de cea mai bună calitate al lumii satului la ciocnirea cu un regim al cărui caracter odios n-a fost egalat decât de ridicolul său imens.

Cel mai intens efect este contrastul dintre agitaţia căpoasă a activistului Tavi (Dorian Boguţă, ideal distribuit în rol) şi mirarea imensă a ţăranilor care se scarpină în cap la apariţia unei asemenea arătări (precum ardeleanul din bancul acela, care, văzând o girafă, a exclamat: "No, d'apăi aşa ceva nu există!"). Dintre ei, Mircea Diaconu realizează memorabil portretul unui sătean molcom (Tanasie), al cărui bun-simţ respinge structural absurdul băgat pe gât întâi cu binişorul, apoi cu forţa de reprezentanţii regimului, secondat de Ovidiu Ghiniţă, şi el foarte expresiv în rolul taciturnului Plopu.

Prima secvenţă antologică este cea a înnămolirii maşinii împins