Moto: „Comunismul se raporta la ce era mai bun în om spre a scoate din el ce era mai rău"

Adam Michnik

Publicăm în numărul de astăzi al „României literare", câteva file din Dosarul de urmărire informativă al lui Dorin Tudoran. Dosarul se compune din mai multe volume, având în totul peste 10.000 de pagini, din care 500 vor apărea încă în cursul acestei luni la Editura Polirom, şi anume o parte dintre acelea care se referă la perioada cuprinsă între1976, când Dosarul a fost deschis, şi 1985, când Dorin Tudoran a emigrat în SUA.

Cartea de la Polirom a fost concepută ca preponderent documentară: o introducere, note şi anexe datorate lui Radu Ioanid, o scurtă prefaţă şi un „ghid" de folosire scrise de Dorin Tudoran însuşi şi o postfaţă a mea, al cărei text va fi, cu modificări neînsemnate, cel de mai jos.

Trebuie să recunosc că mi-a făcut pur şi simplu rău lectura celor 500 de pagini de rapoarte (şi de filaj), note, înregistrări, fotografii, sinteze, adresate de ofiţeri de Securitate superiorilor lor ierarhici (Iulian Vlad, Giani Bucurescu, Nicolae Dănescu, Gh. Nuţă, Gh. Bordea, Ilie Merce, toată floarea cea vestită a represivei instituţii), precum şi planuri de măsuri scornite de minţile celor din urmă şi, nu în ultimul rând, „turnătorii" şi alte inestimabile contribuţii ale, vai, colegilor noştri de breaslă. Multe lucruri îmi erau ştiute. Altele, le îngropasem inconştient în uitare. Surpriza a venit de unde nu mă aşteptam: cele mai urâte lucruri nu sunt opera ofiţerilor, ci a scriitorilor. Nu-i scuz, Doamne fereşte!, pe ofiţerii de rând sau pe mahării Securităţii. Ei îşi făceau treaba lor scârboasă cu o oarecare obiectivitate: informau ori propuneau măsuri, nu comentau. Sigur, atitudinea implicită poate fi descifrată aşa-zicând printre rânduri, fără să fie necesară o analiză stilistică. Şi ea nu lasă loc de îndoia