Abia acum realizeaza si Emil Boc ca denumirea functiei de Premier vine de la cuvantul "Primul". Ca, pana acum, a fost, mereu, al doilea.
Motiunea a cazut. Fara prea mare emotiune!
Domnul Boc zambeste sagalnic. Cunoscandu-l prea bine din anii de pre-adolescenta politica ai domniei sale, nu pot decat sa recunosc, in zambetul cimentat al domniei sale, un gust amar-dulce-acrisor-uleios-lacrimogen de pucioasa imputita, izvorata din danele portului Constanta.
Emil Boc si-a mancat papara! Tocmai de la aia pe care-i protejase si-i inaltase in ranguri si-n functii. Acuma asteapta verdictul de la Curtea Constitutionala. De la fostul lui profesor de drept, de la facultate dela Cluj. Daca-l pica iarasi la examenul asta ?
Domnul Boc are toata simpatia mea. Chiar, realmente, imi este simpatic si nu numai atat: stiu ca este un profesionist. Mai are anumite stangacii in formularea unor legi neconstitutionale si ordonante cu tenta anti-democratica dar am incredere in cunostintele sale juridice solide si in doctoratul sau in Drept Constitutional.
Stiu ca-si doreste foarte mult sa aduca morala sa transilvaneana pura in administratia bucuresteana dar nu poate, uneori, sa se opuna presiunii de tip "miticist" ale neamurilor sale ardelene, ale partenerilor de afaceri ai lui Videanu si a "febletelor" dobrogene sau buzoiene ale lui Traian. De aceea, si nu din alt motiv, si-a calcat pe principii si a mai pus cate o vorba buna pentru cate o nepoata, cate un var, cate vreo "prietena" a vreunui sef sau pentru vreun sofer.
L-as compatimi, dar nu pot, deoarece caciula asta damboviteana pe care o poarta pe cap nu si-a pus-o de drag, fiindca a vrut, ci fiindca asa a fost ordinul histrionicului sau sef.
Orbit de capacitatile sale intelectuale, domnul Boc nu a sesizat la timp ca pe distinsa catedra de lector universitar
