Filele 148-150 din Raportul cu nr. 225/ f.3/0042513, din 26 septembrie 1980, conţin următoarele propuneri de instruire a informatorului Brătescu, înainte de plecarea sa în Germania: „(...) 5.Contactarea în R.F.G. a lui Mircea Carp (prieten, au fost colegi la liceul militar din Iaşi) şi influenţarea acestuia să adopte o poziţie corectă faţă de România şi să respingă iredentismul maghiar. I se va sugera să sprijine răspîndirea istoriei şi civilizaţiei româneşti în străinătate şi să acţioneze pentru apărarea politicii de independenţă promovată de ţara noastră pe plan extern. Brătescu va încuraja pe Mircea Carp să efectueze o vizită în România, eventual în calitate de corespondent pentru Vocea Americii. În cadrul discuţiilor va lansa versiunea potrivit căreia Noel Bernard, prin emisiunile ce le difuzează privind situaţia internă din România, acţionează împotriva politicii de independenţă promovată de ţara noastră pe plan extern şi face jocul unor puteri străine interesate în slăbirea poziţiilor economice de independenţă cîştigate în timp de România; 6. Influenţarea lui Gabany Maria Annelise să publice, în cooperare cu cercetători din ţară, a unei lucrări despre scriitori români contemporani; 7. Obţinerea de date despre angajaţii şi colaboratorii Europa Liberă, indicaţii primite de la conducerea americană a postului, disensiuni dintre evreii şi românii angajaţi la această oficină“. Despre discreţie şi delicateţe Acestea erau acţiunile pe care Adrian Marino trebuia să le îndeplinească în ceea ce priveşte persoanele pe care acesta le cunoştea în cadrul redacţiei Europei Libere. Cum s-a achitat Adrian Marino de aceste îndatoriri, nu ştim cu exactitate. Fila 143 din Raportul cu privire la Adrian Marino, sub numele de cod „Brătescu“, nr. 225/f-3/001125I3 din 15 septembrie1980, îi sintetizează astfel activitatea: „De altfel, Brătescu a tras concluzia că Mircea Carp este d