La 52 de ani şi cu o pensie lunară de peste 30.000 lei (indexabilă cu inflaţia), pilotul Constantin Voicu se bucură din plin de o a doua tinereţe: zboară de plăcere, face baby-sitting, îşi împrumută prietenii cu bani, îi dă fiicei 4.000 de lei pe lună şi investeşte în imobiliare. Recunoaşte că pensia pe care o are „nu e morală, dar e legală" şi crede că, în realitate, ar merita maximum 6.000 de lei.
Ne dăm întâlnire la pensionarul Constantin Voicu (52 ani) acasă, undeva în apropierea Casei Poporului, unde are şi „un mic birou". Apăs scurt pe butonul soneriei şi poarta automată se deschide, dezvăluind privirii un Ford Focus argintiu. Pătrund în curte. Nu e vila din stânga (pe asta a închiriat-o), ci cea din fundul curţii. Voicu mă invită să mă aşez pe fotoliul de piele din faţa biroului. Atacăm tema, una delicată pentru toţi pensionarii, fie ei din prostime sau de lux. Între 2005 şi 2009, Constantin Voicu a fost director general al Aeroclubului României şi a putut să-şi croiască singur o pensie „pe măsură": „Legea este foarte largă şi spunea că poţi să-ţi alegi media veniturilor pe o perioadă de trei luni de zile consecutive din anul premergător pensionării. Dacă-ţi alegi perioada de trei luni vara, la aviaţia sportivă, unde se zboară mai mult, evident că pensia este mare; dacă ţi-o alegi iarna, când avioanele stau în hangare, pensia este mică. Poate că aici este partea morală: ce-ţi alegi,(râde), că puteai să-ţi alegi ori pe-aia mică, ori pe cea mare...
Nu cred că alţii în locul meu sau în locul altor colegi de-ai mei, aviatori sau magistraţi, alegeau partea cea mai rea dintr-un an, încât să aibă o pensie mai mică". În ultima vară de slujbaş la stat, Constantin Voicu a muncit pe brânci ca să acumuleze cât mai multe ore de zbor, răsplătite cu sporuri ce au făcut salariul să-i urce până la cer: 400 de milioane de lei vechi lunar. Luând ca bază de calcul
