Indiferent că a fost zi sau noapte, criminalistul a reuşit, în majoritatea cazurilor, să desluşească enigmele ce au stat în spatele comiterii infracţiunilor. De mic, visa la o carieră de criminalist.

Când a pus mâna pe cartea lui Paul Ştefănescu - „În slujba vieţii şi a adevărului“ a ştiut că menirea lui este să fie criminalist. „Am citit cartea prin clasa a VIII-a şi atunci s-a declanşat ceva în sufletul meu, care mi-a dictat că asta e meseria care trebuie să o practic“, îşi aminteşte Costel Niţă.

Cu toate că, după Revoluţie, poliţia ialomiţeană a făcut multe încorporări, el nu s-a numărat printre cei admişi, din cauza reticenţei unora dintre şefii de atunci. A lucrat la o fermă agricolă până când, în 1992, a fost admis la Şcoala Militară de subofiţeri Câmpina. După terminarea studiilor, a fost detaşat la Slobozia.

În acţiune, din prima zi

„În prima zi de muncă, am fost luat de şef la un accident soldat cu morţi. Cred că a vrut să mă testeze, să vadă cum fac faţă situaţiei. Nu am avut nicio problemă“, spune criminalistul.

Cu toate acestea îl afectează şi acum, după 17 ani de meserie, evenimentele în care sunt implicaţi copii.„Fac faţă oricărei situaţii, dar când am de-a face cu victime care sunt copii, mă doboară psihic“, declară Costel Niţă.

După 17 ani de experienţă criminalistică, consideră că „orice lucru sau persoană lasă urme, inclusiv vorba“.

Citiţi mai multe amănunte în ediţia de astăzi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Slobozia!