Mai puţin vizitat ca în alţi ani (asta s-a văzut), mai puţin profitabil (asta se zice, deşi nu chiar toţi expozanţii se integrează în acest cor de bocete), dar şi mai puţin obositor – nici nu ştiu cînd au trecut cele cinci zile –, Bookfestul din acest an şi-a făcut treaba, zic eu, şi le-a adus bucureştenilor şi vizitatorilor un sac de noutăţi, sau doar posibilitatea achiziţionării unor „noutăţi mai vechi“, prilejul de a-i asculta pe scriitori vorbind despre cărţile lor sau ale altora, ocazia întîlnirii cu prieteni din viaţa reală sau din cea virtuală, a blogurilor, sau pur şi simplu un pretext pentru a ieşi din casă. Pentru iubitorii de literatură F&SF, lucrurile sînt mai simple. Se ştiu editurile care publică acest gen, şi mai toate au blog. Se ştiu blogurile fanilor, unde oricine poate găsi informaţii la zi (şi, uneori, din trecut, alteori, chiar din viitor), aşa că prezenţa fanului SF la tîrg este mai puţin o croazieră şi mai mult o vizită de lucru. Fanul SF vine la stand, se uită în ochii vînzătorului şi îi cere clar cutare şi cutare, şi cutare. Eventual, cînd vînzătorii sînt avizaţi – la rîndul lor, fani SF –, îi mai pot convinge cu încă un titlu sau două. Asta în cazul în care nu ne aflăm în faţa cumpărătorului ideal, al fanului perfect (mai mult ca perfect, să-mi fie îngăduit a spune), situaţie în care omul vine la standul editurii şi cumpără toate titlurile noi. Cum mi-am fixat cartierul general în standul unei edituri (despre ale cărei cărţi, din păcate, nu prea pot scrie, pentru că ba le sînt redactor, ba autor, coautor... ăsta fiind unul dintre „avantajele“ de a fi în sistem), am avut timp să văd, să aud poveştile celorlalţi. Cîteva cazuri. Cineva a venit la stand şi, dintre noutăţi, le-a luat doar pe cele semnate de autori români. Se zice că literatura F&SF este pentru copii şi tineret (ce-o fi însemnînd tineretul ăsta?!), lucru oficializat oarecum