Retrăiesc mental locurile pe unde am trecut cu acest spectacol ce are în el ceva miraculos, acest spectacol diferit de celelalte bune si foarte bune în care joc, acest spectacol marginalizat de un mic juriu suferind ,,de a nu fi spectacolul cel mai bun al momentului", cum este el de fapt.
Pyram and Thisbe 4 you e teatrul reînviat al copilăriei din apropierea metrului pătrat din începuturi.
Povestea despre spaţiul ludic în care nu-ţi mai aparţii, stări extatice, incantaţii şi sonorităţi, mişcări spectaculoase, zbor, aterizare în cele patru puncte cardinale. E unul dintre spectacolele care este făcut cu un ascuţit simţ al datoriei, căci regizorul îşi arată partea lui vulnerabilă şi dragostea pentru actorie şi actori, îşi pune vizibil întrebările dureroase pe care le îmbracă în haina comică. Spectacolul are în temelie o întrebare haină -Mai are cineva nevoie de teatru? Regizorul a luat o mână de actori (cu siguranţă sunt alţii mai buni pe lume, dar noi suntem cei aleşi), ia frământat bine, i-a condimentat subtil, i-a condus într-o manieră curtenitoare şi lapidară, spre copilărie, spre adolescenţă spre vârsta la care ai toate răspunsurile, căci în acest spectacol toţi actorii au 17 ani. Fie că în buletin au 70 sau 25! Ei doamne!
După puteri noi actorii am încercat să transformăm maturul nostru în adolescenţă. Ce era sigur e că lucrând la acest spectacol, nu mai eram aceiaşi în interiorul nostru.
Cu acest spectacol care ne-a adus numai bucurii am plecat cu autocarul în deplasări spre festivalurile primăverii.
Întâi la Buzău. Acolo am avut prima revelaţie, acolo am înţeles ce nu au ştiut cei care „fac evenimentul". Pentru că, atunci când Dumnezeu te mângâie pe cap neştiutul devine ştiut, totul se schimbă, viaţa ţi se descifrează, viaţa cu sensurile ei adânci şi dimensiunile cosmice. Publicul a înţeles as
