Dacă eşti tânăr şi vrei să dezvolţi o afacere în agricultură cu fonduri europene, în România viitorul sună bine. La început. Apoi constaţi că lucrurile stau cel puţin altfel faţă de cum îţi este prezentată această alternativă. Degeaba spune statul român cât de multe poate realiza un tânăr cu acest sprijin dacă uită să îţi menţioneze că, pentru a începe o astfel de afacere, acesta trebuie să fie copil de miliardar. Ce te faci însă atunci când, deşi ţi se aprobă acordarea fondurilor europene ce acoperă 50% din valoare, te loveşti de birocraţia şi neîncrederea băncilor din România? Aştepţi foarte multe luni, te apropii rapid de retragerea fondurilor acordate şi rămâi înglodat în datorii. Fiindcă ai avut curajul să porneşti totul de la zero.

Iată cazul unei persoane care a încercat să acceseze fonduri europene în anul 2007, cu un proiect pentru o fermă de porci. Trebuie luat în considerare că persoana în cauză nu este nici pe departe un om avut, ci unul obişnuit, cu un venit mediu care nu îi permite înfiinţarea pe cont propriu a unei astfel de ferme. Primul pas a fost să înfiinţeze societatea, apoi a cumpărat terenul în judeţul Giurgiu şi a obţinut certificatul de urbanism de la primăria judeţeană şi avizele necesare planului de urbanizare zonal. Bineînţeles, societatea avea nevoie de un consultant pentru studiul de fezabilitate şi de un proiectant pentru viitoarea construcţie a fermei. Între timp, s-a încheiat un contract de prestări de servicii cu o cooperativă pentru achiziţionare de purcei, furaje, furnizare de vitamine pentru îngrijirea animalelor, precum şi livrare şi abatorizare.

Astfel, viitoarea fermă urma să fie inclusă într-un circuit asigurat. Toate acestea pe parcursul a doar câteva luni, până la sfârşitul lunii aprilie 2008, când persoana în cauză a depus cererea de finanţare la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescu