Era vara anului 2005 când a luat avionul spre Dublin. Pusese ceva bani deoparte, cât să-i ajungă să mănânce pizza o săptămână şi să bea sucuri şi-şi convinsese mama să-i plătească drumul şi să-i mai dea şi pentru vreo păduchelniţă de hotel până avea să-l întâlnească pe Michael Flatley sau pe vreunul dintre adjuncţii lui şi să se lămurească.

Era atât de pornită să-l găsească, încât se dăduse peste cap să afle tot ce se putea din presa britanică despre succesul nebun al spectacolului Lord of The Dance şi al celui care abia avusese premiera în iulie 2005, Celtic Tiger, despre sistemul de recrutare, despre viaţa personală a lui Michael, divorţul de poloneza Beata Dziaba după unsprezece ani de trai împreună, căderea lui în beţii cumplite de câte două săptămâni, acuzele nefondate de viol, accidentele care mai că i-au pus cruce carierei.

Se gândea că, dacă n-o va primi, poate o convinge pe Naimh O'Brien, cu care Flatley dansa de câţiva ani, să-i deschidă uşile, măcar să se uite la ea o dată, e femeie şi nu se poate să n-o înţeleagă, o singură dată! Nu ştiu cum de-şi convinsese mama să-i dea banii ăştia. Mama era atât de sigură c-o să facă norocul praştie, că a insistat să-i pună pe un card o sumă de întoarcere, pe care Anca a jurat să n-o cheltuiască decât pentru zborul retur, iar dacă, prin vreo minune, în care mama nu credea defel, o să se-ntâmple cum îşi imagina fata, să aibă să-şi închirieze pentru o vreme o cameră ca lumea, că doar n-o să locuiască la hoteluri, dacă tot are şansa să ajungă dansatoare într-o trupă de succes. Nu i-a trecut prin cap să-şi încrucişeze degetele la spate sau s-o tragă în piept în alt fel, era prea surprinsă şi nerăbdătoare s-o şteargă, după ani de aşteptare.

Săptămâna dinaintea plecării a fost cea mai fericită din viaţa ei! Ultima noapte a coborât fără ştirea mamei în scuarul din faţa blocului, un fel de curte, s-a întins