Franţa a venit la Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud cu o echipă dintre cele mai tehnice.
Orice echipă s-ar mândri cu Gallas, Abidal şi Evra în apărare, Gourcuff, Toulalan, Malouda, Diarra la mijloc, Henry şi Ribery în atac. Coloana vertebrală a echipei este deosebit de puternică. Puţine echipe au o structură comparabilă. Ce lipseşte, însă? La ceea ce am spus deja – anume că prea mult înaintarea depinde de Thierry Henry – adaug astăzi: lipseşte acea idee de joc care să pună în valoare excelenţii jucători francezi. Prima repriză a meciului Franţa-Mexic a confirmat din plin această evaluare. Tripleta Govou - Anelka - Ribery nu aminteşte decât foarte palid de forţa de penetraţie a lui Thierry Henry, iar jocul echipei franceze de la mijloc încolo nu denotă vreo idee clară de joc. Toulalan, Malouda, Anelka, Sagna aleargă, fiecare pe cont propriu, în zona careului, fără să contureze vreun pericol major pentru mexicani. Centrările lor sunt clasice, previzibile, dacă nu cumva sunt greşite. A doua repriză a confirmat încă o dată evaluarea. Franţa nu s-a regăsit, iar înlocuirile cu jucători de mâna a doua, câtă vreme Gourcuff şi Henry stau pe margine, nu au făcut decât să agraveze situaţia. Franţa a pierdut cu 0-2 meciul cu Mexic, care va secunda Uruguay-ul în optimile de finală. Franţa este prima echipă majoră care părăseşte competiţia. Ea rămâne o echipă înzestrată cu jucători excelenţi, dar fără un antrenor capabil să pună în joc o idee. Franţa poate mult în fotbal, dar trebuie să revină la ideea de joc inovativă pe care a părăsit-o acum cinci ani. între timp, Mexicul va trebui să se pregătească să înfrunte Argentina, în optimi, iar Uruguay-ul va căuta să depăşească Coreea de Sud.
