"Harta iubirii"* de Ahdaf Soueif a provocat criticii la apropieri spectaculoase - de Gabriel García Márquez şi Isabel Allende, situând-o în zona realismului magic, reacţie firească faţă de un roman care se petrece în Egipt, ţara misterelor. Romanul are multe elemente comune cu "Un veac de singurătate" şi "Casa spiritelor": o istorie ce alunecă în mit, o casă care fascinează, trecutul ce-şi dezvăluie secretele, vieţile ce par să se repete peste timp.

Autoarea s-a născut la Cairo, dar a copilărit în Anglia, a studiat în ambele ţări, fructifică în scris privilegiul apartenenţei la două culturi şi la două civilizaţii. Romanul exploatează întâlnirea lor din perspectiva a patru femei legate prin familie şi pasiune de Egipt, cu un zigzag continuu între deceniile ce deschid şi închid secolul XX. În ficţiune intră strategii variate - jurnal şi scrisori, extrase din presă şi mesaje telefonice, ele conferă autenticitate experienţelor relatate.

Povestea se desfăşoară pe două planuri: o tânără americană, Isabel Parkman, vine în Egipt, aducând cu ea cufărul plin cu obiecte vechi şi cu mărturii în engleză şi în franceză, cu documente în arabă, îşi regăseşte o rudă îndepărtată, Amal, care descifrează jurnalul şi scrisorile din cufăr. Ea, Amal, reconstituie viaţa pasionantă a tinerei văduve englezoaice, Lady Anna Winterbourne, cea care a ajuns în Egipt tulburată şi confuză, ca să găsească aici iubirea şi prietenia, viaţa de familie tradiţională şi lupta pentru emanciparea unei ţări.

Planul epic din prezent narează naşterea unei iubiri neobişnuite, între Isabel Parkman şi Omar, pianist, dirijor şi scriitor egiptean, ca şi prietenia jurnalistei cu Amal, sora lui Omar. Cele două poveşti le repetă pe cele petrecute în urmă cu un secol, când Anne s-a îndrăgostit de un aristocrat din Cairo, Sharif Basha, a câştigat o prietenă unică în Layla, sora acestuia.

Densitat