Mai ţineţi minte vremurile în care mergeaţi cu prietenii la munte, cu cortu’, iar seara vă adunaţi la foc, cu o bere în mână (sau vodcă, după caz) şi cineva (acelaşi tot timpul) îşi scotea chitara şi se punea pe cântat? Şi, încet-încet, se epuiza toată berea, toată vodca şi tot repertoriul folk, rock şi ce mai era şi se crăpa de ziuă. În jurul focului, stins demult, de altfel, mai rămâneau vreo doi-trei prieteni (aceeaşi tot timpul), care nu se lăsau nicicum duşi.

Îi găseaţi acolo la sculare, când soarele era de o suliţă pe cer, căutând resturi de bere prin sticle sau măcar o gură de cafea să-şi spele năclăiala din gură şi mahmureala din cap. Şi când voi vă pregăteaţi să mâncaţi, ei se duceau să doarmă, ca seara să o poată lua de la capăt, cu forţe proaspete.

Ei, de vremurile ălea mi s-a făcut dor. Da’ dor aşa, rău de tot, de la stomac. Şi rememorând zilele ălea de dulce amintire mi-a răsunat în cap de o piesă care cred că, la un moment dat, s-a auzit prin toate văile şi munţii ţării. Şi, vaaai, ce îndăgostiţi mai eram pe piesa asta….

V-o dedic cu tot dragu’. Şi vă urez doar atât: Înverzi-v-ar irişii!

Asculta mai multe audio Muzica Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Mai ţineţi minte vremurile în care mergeaţi cu prietenii la munte, cu cortu’, iar seara vă adunaţi la foc, cu o bere în mână (sau vodcă, după caz) şi cineva (acelaşi tot timpul) îşi scotea chitara şi se punea pe cântat? Şi, încet-încet, se epuiza toată berea, toată vodca şi tot repertoriul folk, rock şi ce mai era şi se crăpa de ziuă. În jurul focului, stins demult, de altfel, mai rămâneau vreo doi-trei prieteni (aceeaşi tot timpul), care nu se lăsau nicicum duşi.

Îi găseaţi acolo la sculare, când soarele era de o suliţă pe cer, căutând resturi de bere prin sticle sau măcar o gură de cafea să-şi spele năclăiala din gură şi mahmureala din cap. Şi când voi vă pr