Reputat artist plastic, Val Gheorghiu e si un mester al verbului. Migălit pe fiecare centimetru pătrat, nuanţat fără preget, densificat, ciocănit aidoma unui obiect în mîi-nile unui orfevru, scrisul d-sale dă impresia unui lucru făcut, a unei empatii materializate.

Poeta artifex îşi pune amprenta pe scurtele d-sale proze. Ele emană un luciu mat, de bijuterie îndelung lustruită. Dar nu numai elaborarea răbdătoare, strădania ce se raţionalizează printr-un program asumat îşi spun aici cuvîntul Bucăţile înfăţişează o varietate de subiecte surprinse pe viu, o spontaneitate în apariţia lor succesivă, care ne îndeamnă a le compara cu carnetul de schiţe al unui pictor ce-l însoţeşte în preumblările lui prin cetate. Dacă fiecare „moment" e supus unei tehnici de prelucrare detaliată, originea sa e aleatorie, livrată de hazardul persoanelor şi împrejurărilor intersectate. De unde prospeţimea majorităţii acestor pagini pe care modelarea nu le usucă, lăsînd să respire în voie asocierile neaşteptate, conexiunile surprinzătoare dintre filoanele sufleteşti şi culturale intrate în joc. Bunăoară, pornind de la o întrebare, din 1912, a lui Franz Marc, „cum vede calul lumea", autorul nostru ne mărturiseşte că abia acum „a venit, se vede, momentul" a da un răspuns propriu: „Mă dezbrac şi, deşi nu e un hipodrom, încep să fug ca un cal, să cred că fug ca un cal. După cîteva navete, iarba se jilăveşte şi miroase chiar a iarbă. Mă opresc. (...) lumea, iubite Franz Marc, este pur şi simplu cubistă. Exact aşa cum, de altfel, o văd şi superbii dumneavoastră cai albaştri. Cu unele mici.". Aşadar un melanj de ironie şi melancolie, un suprarealism moale, precum madlena proustiană înmuiată în ceai.

Subliniem, toată reprezentaţia are loc sub semnul suveran al stilului. Saturat, suprasaturat de stil, Val Gheorghiu e un plastician al textului pe care-l emite de aşa ma