E o perioadă grea pentru România – din toate punctele de vedere – politic, economic, social. La stat se fac reduceri de salarii, urmează restructurări. Pensionarii traversează o zonă neagră din viaţa lor, angajaţii companiilor private suferă şi ei şi sunt ameninţaţi cu reducerea salariilor şi bonusurilor (dacă nu cumva măsurile astea au fost deja luate). Sunt anunţate noi proteste sociale în fiecare zi. Aproape zilnic auzim despre diverse ameninţări la adresa Guvernului şi membrilor Cabinetului, cum că vor fi daţi în judecată pentru „genocidul” pe care îl fac.

Ceea ce multă lume nu înţelege şi lucrul acesta nu este de condamnat, este că măsurile de austeritate trebuiau luate. Din păcate pentru ţara noastră, toate generaţiile de politicieni de după Revoluţie nu au făcut altceva decât să bage mâna în sacul public cu bani şi să împartă în stânga şi-n dreapta în funţie de clientelă şi interese. S-au făcut angajări la stat ca la balamuc pentru a plăti anumite datorii politice din campaniile electorale, s-au acordat contracte pe bani publici fără licitaţie sau cu licitaţie, dar cu anumite specificaţii în caietele de sarcini, astfel încât numai o anumită firmă să câştige etc. Ei bine, gata. Sacul s-a golit. Măsuri de reducere bugetară trebuiau luate. Fie că se majorau taxele, fie că ar fi crescut cota unică, fie că se micşorează veniturile pentru cei care depind de bugetul de stat, orice dar trebuia făcut ceva.

Sigur, un Guvern care ia măsuri anticriză este unul nepopular. Mai ales când vorbim de unul care nu a avut mari realizări de la numirea în funcţie şi până în prezent. Dar scopul oricărui Guvern, din orice ţară, nu este să fie popular. Scopul este să-şi facă treaba, chiar dacă masele de multe ori nu înţeleg anumite decizii. Guvernele din România şi politicienii români au încercat mereu să câştige capital de imagine şi atât. Să împace şi capra şi varza