Într-un fel de drept la replică dat în cadrul dezbaterii cu circ de la moţiunea de cenzură, Crin Antonescu făcea caz de faptul că lui i se reproşează că a rămas repetent în facultate pentru că altceva nu are lumea să-i reproşeze.

Cam aşa se vede liderul liberal, perfect, minunat, ireproşabil, doar cu nişte păcate ale tinereţii care, în concepţia sa, după ce au fost dezvăluite, gata, au şi fost şterse. Lucrurile nu merg aşa. Şi chiar Crin Antonescu nu le lasă să meargă aşa. Câtă vreme, de pildă, el nu spune corect numele PDL, vorbind numai de PD, nu poate avea pretenţia să i se treacă repetenţia cu vederea. Căci în politică se aplică regula dinte pentru dinte. Singurul caz în care repetenţia dublă a lui Crin ar putea trece drept un accident de parcurs ar fi dacă liderul liberal ar fi, acum, un om harnic, punctual, fără absenţe la Senat şi care vine cu temele făcute la orice dezbatere. Dar când vezi chiulangiul de astăzi, recordman la absenţe în Senat, nu poţi să treci cu vedere repetentia de la facultate. Iar explicaţiile servite public sunt chiar mai agravante decât ar fi fost absenţa oricăror explicaţii. Să spui că ai rămas repetent ca să nu ajungi profesor la ţară, cum a spus Crin, mie mi se pare jignitor pentru milioanele de români care trăiesc la ţară. Adică nu ai vrut să ne vii profesor, dar acum vrei voturile noastre, nu?! Ce s-ar fi întâmplat cu România dacă toţi ar fi urmat exemplul lui Crin şi ar fi rămas repetenţi ca să nu ajungă la ţară?! Las la o parte faptul că, până la urmă, Crin Antonescu a ajuns cu media lui tot profesor la ţară! (Mărturisesc, nici eu nu am vrut să merg profesor de română la ţară. Dar pentru asta am ales să învăţ foarte bine şi să ies şef de promoţie. în plus, eu nu candidez ca să cer voturile celor de care, ca tânăr absolvent de facultate, am fugit!) Când intri în politică, trebuie să-ţi asumi că nimic din biografia ta nu poate