Momentele aniversare nu pot fi legate, din nefericire, de momente istorice sau economice favorabile. Le-aş propune cititorilor să-şi amintească ce se întâmpla cu istoria mare în anul în care au împlinit 20 de ani, dar fără să coloreze cadrul în „rozul iluzor" asociat îndeobşte tinereţii.

Editura Humanitas înfruntă criza anului 2010 sărbătorindu-şi 20 de ani de existenţă. În ultima zi a Târgului de Carte, desfăşurat, în plus, în plină arşiţă, Humanitas a schimbat puţin ordinea lansărilor de pe afiş, pentru un moment inedit: un mic bilanţ al celor mai iubite cărţi de la această ediţie. Întâmplarea (căreia oamenii scrisului îi dau uneori câte o mână de ajutor) a făcut ca tocmai în această perioadă să apară volume ale celor mai citiţi autori ai editurii. I-am citit şi eu, dar, pentru a nu concura cu cronicarii noştri literari, voi împărtăşi aici numai câteva impresii de lectură.

Mi se pare firesc să încep cu romanul Aşteptând ceasul de apoi de Dinu Pillat. La proces, acest roman a constituit capul de acuzare pe baza căruia autorul a fost condamnat, dar, lucru inedit în justiţie, avocaţilor nu li s-a dat în mână „corpul delict": au fost nevoiţi să încerce să-l apere pe autor numai cu ajutorul unor citate scoase din context. Ieşit la iveală după 50 de ani, romanul poate fi, în sfârşit, citit în întregime. Dacă autorului nu i se mai poate face dreptate, romanului său, în schimb, da. Din punct de vedere strict literar, sunt cel puţin trei motive puternice pentru care cartea lui Dinu Pillat trebuie şi merită citită. Întâi de toate, este un roman care nu plictiseşte, pliat bine pe istorie (iar istoria, oricâte defecte şi-ar arăta, are şi o calitate: nu plictiseşte). În al doilea rând este un roman cu miză. Altfel spus, autorul are ceva de spus, vrea să înţeleagă, are semne de întrebare şi, la fiecare capitol, se simte efortul - cel din versul „at