Într-o sală cu pereţi roşii, trei tineri privesc la un meci pe plasmă. Aud o voce: España vai gañar a Copa do Mundo. Şi iar mi se face dor de Ioan Chirilă. Din boxe, o muzică ambientală. E Salonul de carte al Spaniei, de la Bookfest. Ţara care pune atîta pasiune în fotbal evoluează şipe teren literar. Şi cîştigă poziţii tot mai multe în topul mondial. Pe rînd sosesc scriitorii invitaţi: Rosa Montero, Ray Loriga, Carme Riera, MilogrosFrías, Paula Izquierdo, José Ramón Fernandey, Angélica Liddell, Lorenzo Silva. Cea mai rafinată prezenţă este cea a Rosei Montero. Distinsă, şarmantă, sigură pe ce spune, scriitoarea spaniolă intră direct în poveste. „De cînd mă ştiu pe lumea asta, scriu poveşti. La cinci ani am scris despre o serie de şoareci vorbitori“ , spune autoarea cunoscutelor cărţi Inima infernului, Ziua inocenţilor, Stăpîn iubit şi Povestea regelui străveziu, apărute în româneşte la Editura Rao. Rosa Montero le mărturiseşte celor prezenţi că ea scrie prima oară în minte. Dacă se aşază la o coadă la ghişeul unei bănci şi vede că intră o femeie cu un copilaş de mînă, se gîndeşte că acesta poate fi un ucigaş, care să ameninţe cu vreun pistol de apă, doar din nevoia de a face rost de bani. Rosa Montero nu numai că scrie poveşti, dar chiar le şi spune excelent, în faţa unui auditoriu vrăjit de poveştile autoarei. Rosa Montero povesteşte cum, la 27 de ani, cînd îşi lansa prima ei carte, a fost o catastrofă. Se bîlbîia, nu ştia să lege la televiziune două vorbe. Acum dă o lecţie de profesionalism. Dacă Rosa Montero spune că „nu ea alege romanele, ci personajele o aleg pe ea“, în cărţile barcelonezei Najat El Hachmi, de origine marocană, acestea„cos, fac de mâncare, ciorovăiesc“. La standul editurii Curtea veche apar doi rockeri, căzuţi parcă dintr-un film cu Jimmy Hendrix: Ray Loriga şi Florin Galiş, traducătorul său în româneşte. Greu îmi dau seama care este „s