Trăind pentru artă cu firescul cu care pasărea cântă în crângul înverzit, pictoriţa Maria Candrea Ionescu (n. 1927) ştie că, fără truda de fiecare zi, crângurile sale n-ar cunoaşte culorile cântătoare din jar de amurguri, din umbrele albastre de frunziş, din unduirea ierbii sub vântul din poieni şi, că fără bucuria de a descoperi acel ceva indicabil din privirea omenească pe care mai apoi să-l „înscrie“ în albul pânzei, ca timpul să uite să mai treacă, nici portretele sale n-ar avea măsură de netrecere întru lumina tainei. (...)

Recenta expoziţi Publicitate e de la Cercul Militar Naţional – Sala Rondă (mai 2010) a fost o revelaţie. Peisajele sale, florile, portretele, Balcicul cel de stranie, solară şi regală poveste românească, au alcătuit un tot simbolic în care nu ne-am fi mirat deloc de-am fi auzit cu sufletul tulburătorul cânt al poetului basarabean Grigore Vieru: „Casa bătrânească nu se vinde“. Şi, cum să vinzi pridvorul înflorit al casei care ţi-a vegheat paşii dintâi pe treptele tocite de paşii bunilor străbunilor mutaţi în umbră? Gândită cu inima (fiindcă şi blestemata asta ştie să raţioneze în legea ei!), expoziţia Mariei Candrea Ionescu s-a constituit într-un omagiu adus vetrei părinteşti, satului, oamenilor fără de care sensul vorbei acasă ar fi cu totul golit de conţinut. Între toate lucrările, Portretul mamei este lumina în jurul căreia gravitează micul mare univers de crânguri, pajişti, floare şi zidiri. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Trăind pentru artă cu firescul cu care pasărea cântă în crângul înverzit, pictoriţa Maria Candrea Ionescu (n. 1927) ştie că, fără truda de fiecare zi, crângurile sale n-ar cunoaşte culorile cântătoare din jar de amurguri, din umbrele albastre de frunziş, din unduirea ierbii sub vântul din poieni şi, că fără bucuria de a descoperi acel cev