Legea lustraţiei instituie o prezumţie de vinovăţie precum şi o sancţiune colectivă, bazată pe o culpabilizare generică făcută pe criterii politice, iar "adoptarea tardivă a legii, la peste 21 de ani de la căderea comunismului, nu este proporţională cu scopurile legitime pe care se presupune că le urmăreşte", îşi motivează Curtea Constituţională a României (CCR) decizia prin care a stabilit că acest act normativ contravine legii fundamentale.
Judecătorii CCR explică, în motivarea deciziei, că lustraţia nu poate fi utilizată ca mijloc de pedeapsă sau răzbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor prezumaţi vinovaţi ci este o măsură prin care se urmăreşte redarea autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului, accentuând mai ales principiul responsabilităţii în exercitarea demnităţilor publice. "Or, supusă controlului de constituţionalitate sub acest aspect, Legea lustraţiei (…) instituie o prezumţie de vinovăţie şi o adevărată sancţiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere colectivă şi pe o culpabilizare generică, globală, făcută pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept şi prezumţiei de nevinovăţie. (…) Chiar dacă legea criticată permite apelarea la justiţie pentru justificarea interzicerii dreptului de a candida şi a fi ales în funcţii şi demnităţi, aceasta nu reglementează un mecanism adecvat în scopul stabilirii desfăşurării unor activităţi concrete îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cu alte cuvinte, legea nu oferă garanţii adecvate de control judiciar asupra aplicării măsurilor restrictive", se arată în decizia motivată a CCR.
Curtea Constituţională mai face şi o serie de aprecieri asupra caracterului tardiv al Legii lustraţiei, adoptată la mai bine de 21 de ani de la căderea comunismului: "După o încercare nereuşită, cea din 1997, a
