Un mit care nu vrea sa moara
Lumea legendelor si a miturilor e plina de fiinte fantastice: oameni cu cap de pasare, barbati cu trup de cal, femei cu coada de peste si lei cu fata de faraoni. Mai ales mostenirea culturala lasata de Sumer, Asiria si Egipt, este populata de asemenea fapturi mixte, atat de multe si asa de exact descrise, incat intrebarea daca ele nu cumva au existat si in realitate este tot mai frecventa printre oamenii de stiinta de azi. De altfel, multe dintre aceste aratari pot fi vazute cu ochiul liber, in mari muzee din India (Calcuta), Muzeul arheologic din Delfi (Grecia) sau la Muzeul Metropolitan din New-York.
Cea mai celebra reprezentare a unei astfel de mezaliante om-animal este Sfinxul din Gizeh, inalt de 20 de metri si lung de 74 de metri. Capul creaturii, care iese afara din piatra in care a fost cioplita, se spune ca-l reprezinta pe faraonul Kefren, al carui mormant s-ar afla in piramida alaturata. Restul corpului reprezinta un leu culcat. In ce priveste vechimea statuii, parerile sunt impartite. Cele mai convingatoare sunt datele stabilite de un grup de geologi americani si de geofizicieni din Egipt, care - folosind o metoda noua de masurare - au stabilit ca Sfinxul ar avea o varsta de 7000 de ani. Cu trei mii de ani mai mult decat piramida lui Kefren.
Fecioarele Marii
In secolul 7 inainte de Hristos, in Grecia Antica, rudele Sfinxului erau de sex feminin, niste statui ce se puneau in fata intrarii in temple si morminte, si care pe langa trupurile de leu aveau si aripi. In textele vechi, erau descrise ca niste creaturi demonice, care le inchideau strainilor intrarea in temple.
Prin comparatie, femeile cu coada de peste pareau sa fie inofensive. Sirenele aveau pana la jumatate trup de om, continuat apoi cu coada de peste sau de delfin. Uneori sunt reprezentate chiar si cu doua cozi. Numite si Und
