Ştie cineva de ce ni se induce sentimentul că suntem urmăriţi de tragedii? Prin intermediul unui clip publicitar, la un post românesc de televiziune, o voce gravă, venită din adâncul pământului, vesteşte, parcă, Apocalipsa. Cea dinăuntru şi cea dinafară. Sfârşitul fiinţei omeneşti şi al relaţiei ei cu lumea. Cu o precizare, de altfel subînţeleasă: numai pentru români. De ce?! Ne-au pedepsit zeii?! Sau poate domnul Boc?! Nimeni nu ştie şi nici nu cred că ar vrea să afle...
Oricum, am ajuns "material experimental" pentru guvernul în funcţiune, care, sub pălăria crizei economice, mai bifează o acţiune din propriul program SF "Ori faceţi ce spunem noi, ori vă luaţi tălpăşiţa!". Desigur, o bună parte dintre românii implicaţi în acest experiment atipic au luat lucrurile în serios, optând pentru a doua variantă. Şi duşi au fost. Aşadar, au ieşit din "jocul" aşteptărilor - cel pus la cale de sus în jos. Parlamentarii Puterii ar putea să fie trişti, fiindcă mizaseră pe o mulţime de capete supuse, de la care au luat plasă. Asta înseamnă că mai-marii zilei nu şi-au făcut bine lecţiile; că nu au prevăzut şi o astfel de întorsătură. De ce?!
În fond, guvernele noastre - recent trecute, prezente şi poate chiar cele viitoare - nu au avut şi nu au habar cine suntem noi, "masa de manevră". Nu ştiu nimic despre noi, "conglomeratul uman" folosit doar ca instrument electoral. Şi nici nu sunt interesaţi să afle. Ei nu ştiu, de pildă, ce gândim, cum ne trezim, în zori, cum începem fiecare zi, şi cu ce gânduri. Poate chiar refuză să creadă că am fi depăşit stadiul când jucam şotron. Ba nu este exclus să-şi închipuie că suntem o mare de retardaţi. Mai exact, asta au crezut timp de aproape două decenii. De fapt, ne-au preluat din mersul schimbărilor brutale, aşa cum ne-au găsit: speriaţi de tirania unui regim tembel. Şi ne-au aruncat în altul - aparent normal, în realitate dur
