Telefonul, „prietenul“ nostru de fiecare zi, riscă să se transforme într-un duşman de temut.

Interceptările telefonice sunt o obişnuinţă la nivel internaţional, din Iran şi până în Australia, ca să nu mai vorbim de Bătrânul Continent. La Teheran, sunt spionaţi susţinătorii lui Moussavi, sunt identificaţi, bătuţi şi apoi aruncaţi în închisoare. La Sydney, părinţii speriaţi îşi monitorizează copiii cu ajutorul telefoanelor mobile şi dacă descoperă ceva ce nu le convine îi pedepsesc şi îi trimit la culcare fără alte explicaţii. Scopuri diferite, metode similare. Sursa problemelor este în ambele cazuri aceeaşi: telefonul, aparatul electronic cel mai iubit probabil de pământeni.

Pe urmele teroriştilor

Represiunea postelectorală din Iran a readus în prim-plan o temă dintotdeauna viu disputată. Unii şi-au vărsat nervii pe Nokia Siemens, compania finlandezo-germană care în anii trecuţi a vândut către Tci, operatorul persan de telefonie mobilă, o tehnologie ce permite să se „intre“ în apelurile telefonice. Aceeaşi tehnologie a fost pusă la dispoziţia guvernelor din toate statele membre ale Uniunii Europene. Pe internet, au apărut deja voci care cer boicotarea mărcii. „Este greu să stabilim dacă problema este ignoranţa sau ipocrizia“, a comentat ironic un internaut pe blogul tehnologic al Business Week, referindu-se la cererea a doi senatori americani de a sista furnizarea de tehnologii către regimurile autoritate. Şi asta, pentru că sistemul este acelaşi folosit în Statele Unite. Singura diferenţă este că aici o procedură democrată interzice utilizarea în mod abuziv.

Scopul tehnologiei

Trecând peste polemica privind utilizarea în scopuri pozitive (interceptarea teroriştilor) sau negative (şantajarea duşmanilor politici) a tehnologiei, rămân totuşi multe semne de întrebare cu privire la potenţialul de spionare al telefo