Adica tot Jurnal de emigrant
Dar… Episodul 2
Pe vremea in care mă ocupam cu făcutul de reportaje şi călăream ţara, recunosc cinstit că aveam preferinţele mele… Cel mai des mergeam în Oltenia. De ce? Pentru că acolo oamenii vorbeau fără să se lase prea mult rugaţi. Şi fiecare avea o părere, o poziţie pe care în nici un caz nu se sfia să o afirme.
Recent, am mai avut o experienţă socială interesantă. Am pornit cu maşina de la Bucureşti spre Budapesta, ocazie cu care am avut câteva întâlniri pe care îmi vine să le pomenesc pentru că, vrând nevrând am comparat experienţele cu pricina cu cele pe care le aveam zi de zi în Bucureşti.
Intâlnirea nr. 1 – Sibiu
Am intrat la o bancă italiană pentru a tranfera niste bani dintr-un cont în altul. Am stat de poveşti cu casiera cam 10 minute. Încerca să descopere agenţia la care aveam contul deschis, nu prea reuşea, iar, în timpul asta, îmi zâmbea şi glumea cu mine. Oricum, nu era stresată, nu se grăbea … de altfel, nici eu. Până să găsesc sucursala din Sibiu, intrasem prin alte bănci pentru a întreba pe unde se află. Suprinzător, nimeni nu s-a uitat chiorîş la mine (doar căutam concurenţa…), ba chiar mi s-au dat toate detaliile.
Întâlnirea nr. 2 - Sebeş
Am oprit la o companie de asigurări (tot italiană… dar e o pură coincidenţă ) pentru o asigurare de sănatate. Sediul era la etajul 1 al unei case vechi din centru. Singura angajată era la serviciu cu fetiţa proprie şi era şi ea deosebit de liniştită. Când a văzut că îi zâmbesc fetiţei, aproape că am devenit prieteni.
Întânirea nr. 3 – Nădlac
Asta a fost cea mai spectaculoasă. Fac plinul la o benzinărie înainte de a iesi din ţară. Scot cardul să plătesc şi mi se spune că nu se poate… pentru ca am card cu chip, iar POS-ul lor e vechi şi nu suportă. Mi se sugerează să merg în oraş, să scot de la bancomat. Explic, uşor enervat, că
