Derek Walcott (n. 1930) primeşte Nobelul pentru Literatură, fiind singurul scriitor din Caraibe onorat vreodată cu acest premiu. Distincţia i-a fost acordată pentru opera poetică multiculturală şi istorică. În scrierile sale, Derek Walcott a analizat conflictul dintre cultura indigenă şi cea europeană.

Nobel pentru un pesimist

Născut în insula Sfânta Lucia, situată în Marea Caraibelor, în Arhipelagul Antilele Mici, poetul şi dramaturgul Derek Walcott a fost o voce reprezentativă a culturii sale. A analizat, în opera sa, conflictul dintre fundamentele moştenirii culturale europene şi cele ale culturii indigene, în contextul parcursului istoric sinuos al regiunii sale de la sclavagism la independenţă, precum şi menirea sa artistică în calitate de nomad între cele două culturi.

Provenienţa scriitorului şi mediul în care şi-a petrecut copilăria - o insulă vulcanică izolată - au exercitat o influenţă considerabilă asupra operei sale. Ambele bunici ale lui Walcott erau descendente ale unor familii indigene de sclavi. Tatăl lui Derek, un pictor boem, a murit pe când cei doi fii ai săi aveau doar câţiva ani, aceştia fiind crescuţi de mama lor, profesoară şi directoare a şcolii metodiste a oraşului, cea care i-a insuflat lui Derek iubirea pentru poezie.

După ce şi-a finalizat studiile la St. Mary's College, situat în insula natală, şi apoi la Universitatea West Indies din Jamaica, Walcott s-a stabilit la Trinidad în 1953, oraş în care a trăit şi lucrat cea mai mare parte a vieţii sale.

Sentiment de alienare

Derek Walcott a debutat la vârsta de 18 ani cu un volum de poezii intitulat „25 Poems", publicat în ediţie limitată. A început însă să fie remarcat în peisajul literar odată cu cea de-a doua colecţie de poezii publicată - „In a Green Night" (1962).

În aceste versuri de început, poetul exprima deja menirea