Nu întotdeauna istoria este cea care se scrie sub ochii noştri. Există mii de detalii, amănunte care trasează altfel faptele decât le percepem noi.
Cu toţii am trăit scandalul FNI, prăbuşirea acestui fond. Au urmat mitinguri, procese, câteva arestări. S-au scris şi câteva cărţi. De lămurit clar ce s-a întâmplat nimeni nu a făcut-o.
Iată însă o viziune total nouă asupra acestui scandal care a nenorocit 300.000 de români. Ea îi aparţine istoricului Alex Mihai Stoenescu, un apropiat al lui Sorin Ovidiu Vîntu, dezvăluirea trecând neobservată în cartea sa, "România post-comunistă 1989-1991".
"La momentul izbucnirii scandalului FNI, în 1999, Sorin Ovidiu Vîntu afirma că are o avere de un miliard de dolari şi că majoritatea afacerilor sale se derulau în străinătate, unde deţinea calitatea de proprietar al unor importante firme cu sediul în marile capitale europene. Doar 10% din afacerile sale se mai derulau în România. Sub conducerea Mariei Vlas, Sovinvest a vândut 20% din acţiuni Băncii Agricole (proprietar, statul român) şi 20% CEC-ului (acţionar s tatul român), Centrocoop păstrându-şi 51% din acţiuni, iar aproximativ 10% revenind Mariei Vlas şi asociaţilor ei. Totodată, Sovinvest a devenit o companie deplin conspirată a unui serviciu român de informaţii. Practic, FNI era proprietatea statului.
Nu întâmplător, autorul Cristian Radu Constantin, în lucrarea sa "Serviciile Secrete din România şi Scandalurile de Corupţie (1989-2001)" îşi intitulează capitolul dedicat afacerii FNI "Inginerii financiare cu statul român", dovedind că, de fapt, afacerea era a statului.
Fiind avizaţi asupra afacerilor care se derulau prin CEC în beneficiul CDR, ca urmare a unui contract de garantare, liderii PDSR vor declanşa scandalul FNI, pentru a lovi în administraţia preşedintelui Emil Constantinescu.
În timpul campaniei pe
