După ce instanţa supremă italiană a hotărât să-l ţină în puşcărie pentru tot restul vieţii, românul îşi povesteşte - într-o serie de scrisori trimise pe adresa redacţiei - anii nenorociţi, dar liberi. Sursa: LA REPUBBLICA
"Ergastol înseamnă puşcărie pentru toată viaţa, până la moarte. Numai dacă eşti foarte bolnav sau norocos vei putea ieşi peste 25 de ani. Îmi pare rău să-ţi spun asta, dar tu ai fost cel care mi-a cerut să fiu sincer." E o scrisoare cu antet, datată 7 septembrie 2009. Sunt cu totul 31 de rânduri scrise la calculator, într-un cabinet de avocatură cu mobilă elegantă, la ultimul etaj al unei clădiri din Roma.
Avocatul Piero Piccinini ascute cuvântul ca pe bisturiu: tăietura rezultată e adâncă, dar abia se simte. "Este mai comod pentru ei (judecătorii italieni - n.r.) să lase lucrurile aşa cum sunt".
În celula sa din Pesaro, pe coasta Adriaticii, Romulus Mailat a pus hârtia alături. Nu rămăseseră prea multe de făcut. Doar Curtea de Casaţie mai avea puterea să anuleze sentinţa în cazul uciderii Giovannei Reggiani. Instituţie cu instituţie, condamnatul Romulus Mailat urca pe scara justiţiei italiene doar ca să aibă de unde cădea.
"Mai am o şansă la Curtea Supremă de Casaţiune. Acolo de pot şi am alte probe că nu Am omorâto ei pot să judece din Nou. Şi atunci toţi care au dat declaraţii contra Mea o să spună adevărul cum a fost. (...) Este greu să fii nevinovat de o faptă care Nu ai făcuto să faci puşcărie pe viaţă că mai bine decât o Viaţă întreagă să stai în puşcărie. Mai bine mort că Nu are Rost", scria Mailat pe 19 martie, în câteva pagini cu pătrăţele, trimise către "Evenimentul zilei".
Vorbea mai departe despre perioada petrecută după gratii şi despre efectele ei. "Eu am 2 ani şi 4, 5 luni de când sunt aici în puşcărie şi deja Mă simt Rău că Mă doare capul şi mă ia cu înţepături la inimă care
