A scris, în vopsea tempera, sute de lozinci pentru familia Ceauşescu şi a aurit cu pensula numele întreprinderilor din Prahova.
Este ultimul „mohican" din breasla meşteşugarilor din Ploieşti, specializaţi în pictura de firme şi lozinci pe pânză. Atelierul său funcţionează în vecinătatea altor mici încăperi ale fostei cooperative Teleprecizia, acolo unde existau şi bijutieri, lăcătuşi mecanici, croitori talentaţi şi frizeri cu renume. Mai toţi din generaţia sa s-au pensionat ori îşi continuă activitatea ca persoane fizice autorizate.
Ştie sute de lozinci
La 15 ani, Ioan Popa învăţa să picteze litere, în vopsea tempera, pe pânze special pregătite pentru defilările p organizate în cinstea Partidului Comunist şi a familiei Ceauşescu.
„Nu a existat niciodată o şcoală unde să te înveţe cum să desenezi denumiri de firme şi să scrii lozinci, cu vopsea. Astea le învăţai în atelierele meşteşugăreşti. Era mult de muncă în acea perioadă. Avem foarte multe comenzi pentru partid. Cele mai multe veneau în prejma zilei de 23 august şi erau închinate cultului personalităţii celor doi conducători de atunci, Nicolae şi Elena Ceauşescu. Atunci aveau loc defilări, iar noi trebuia să scriem lozinci de zeci de metri lungine, cu mesaje de genul „Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu «Secretarul General, Nicolae Ceauşescu». Am scris şi cu aur, mai ales pentru plăcuţele puse pe clădirile Băncii Naţionale sau pe cele ale Procuraturii", îşi aminteşte Ioan Popa.
Pictorul de firme păstrează la loc de cinste ustensilele pe care le folosea în munca sa: câteva pensule din fir natural de capră şi un băţ de scris, cu ajutorul căruia trasa corect liniile literelor. Nelipsit din trusa de lucru era şevaletul, pe care şi acum îl mai păstrează într-o mic depozit cu amintiri.
Meserie pe cale de dispariţie
După 1989, odată cu prăbuşirea regimului comunist, a
