“Nu stiu sigur daca as putea fi catalogata din punct de vedere clinic ca ipohondru, dar cred ca am niste simptome. Modul in care acest lucru imi influenteaza viata nu e dramatic, totusi ma face sa ma simt neobisnuit”. Cristina, 24 de ani, a povestit pentru MedLive.ro modul in care ipohondria ii influenteaza viata de zi cu zi.

Cum se manifesta la mine ipohondria? Va pot povesti.

Daca sunt intr-un mijloc de transport in comun, iar in jurul meu sunt oameni care tusesc sau stranuta, incep sa respir altfel, intr-un mod in care am senzatia ca pot evita virusurile sau microbii din aer. Uneori, acest lucru ma face sa ma sufoc, iar cand ma indepartez de “sursa de infectie” simt nevoia sa respir adanc, sa imi reoxigenez organismul.

Daca urmaresc o emisiune la televizor in care este vorba de o persoana bolnava, gasesc si cea mai mica asemanare si presupun ca sufar si eu de aceeasi afectiune. De exemplu, intr-un program difuzat recent la televizor se vorbea despre o femeie care cantarea peste 200 de kilograme si suferea de hernie, care facea ca burta ei sa para si mai mare decat ar fi trebuit sa fie. Imediat m-am gandit ca, la cele 44 de kilograme ale mele, burta mea pare totusi mare, asa ca am dedus ca as putea avea hernie.

Daca mi se intampla sa nu ma simt tocmai bine intr-o zi oarecare sau am o stare de disconfort, ma gandesc ca sigur am ceva foarte grav, asa cum ar face orice ipohondru. Daca am palpitatii, de pilda, ma gandesc automat ca am o afectiune la inima sau, mai rau, pot sa cred chiar ca am o gaura in inima pe care doctorii n-au descoperit-o. Daca ma doare mana ma gandesc daca nu cumva sunt in pragul unui atac de cord.

Cand mi se intampla sa trec prin astfel de situatii, nu alerg imediat la doctor, dar starea mea psihica este afectata ceva timp. De cele mai multe ori, ipohondria nu imi afecteaza modul in care rel