Departe de mine sa fiu o admiratoare a lui Adriean Videanu, un autentic baron portocaliu, insa linsajul mediatic declansat impotriva domniei sale este dezgustator.
Dupa ce i-au luat la puricat locurile in care-si face vacantele, prezentand poze de la Mamaia drept poze de pe Coasta de Azur, vajnicii angajati ai lui S.O. Vantu au ajuns si la vila de 1400 mp pe care dl. Videanu a terminat-o in apropiere de Bucuresti.
Care va sa zica, poporul are tot mai putini bani, pensionarii ar putea muri in curand de foame si ministrul isi permite ditamai viloiul sfidator. Cam aceeasi ar fi trebuit sa fie si morala inventarierii masinilor de lux cu care parlamentarii si ministrii PD-L au venit la reuniunea de acum doua saptamani de la Snagov.
Cu alte cuvinte, trebuie sa intelegem de aici ca un demnitar bun este un demnitar sarac si ca invatatura lui Ion Iliescu trebuie imprimata pe vecie pe scoarta cerebrala a poporului: saracia e semn de cinste.
Nimic mai fals si mai pagubos.
Adriean Videanu este, intr-adevar, un om foarte bogat si era foarte bogat inainte de a deveni primar general al Capitalei. Este om de afaceri prosper care activeaza intr-un domeniu cu mare greutate si la propriu si la figurat: exploatarea si comercializarea de marmura si gresie. Nu stiu daca te poti imbogati vanzand covrigi, dar cu siguranta ca marmura are potential de mare avere.
Si se pare ca dl. Videanu are abilitatea manageriala de a stoarce acest potential pana la utlima picatura. Cand ai 15 exploatari si o cifra de afaceri anuala de peste 10 milioane de euro, casa de 1300 de mp este un mizilic (sa nu stie asta tocmai dl. Vantu?) dupa cum nici concediile in cele mai exotice si mai scumpe destinatii cu putinta nu reprezinta o vina.
Ceea ce ar trebui sa ne intereseze cu adevarat la Adriean Videanu si la toti oamenii de calibrul lu
