Un bucureştean cumpără cadre de biciclete care au aparţinut unor ciclişti celebri, le recondiţionează şi apoi le vinde. Fotograful Doru Popescu a importat ideea din Occident. „Fixie“ este o bicicletă simplă, uşoară, la care trebuie să pedalezi continuu pentru a înainta.
De când se ştie, artistul fotograf Doru Popescu a mers mereu pe bicicletă, nu doar în Bucureşti, dar şi în ţară. A ajuns dând din pedale până la Miercurea Ciuc sau Târgu Mureş. „Solicitările profesiei, dar şi pasiunea de colecţionar de cadre vintage de bicicletă, după care mă duceam oriunde le găseam, indiferent de distanţă, m-au determinat să utilizez intensiv bicicleta. Şi cum doream să-mi protejez cursiera elveţiană de frecuşul mersului prin oraş, m-am decis să-mi contruiesc o bicicletă uşor manevrabilă, rezistentă şi uşoară, să o pot lua pe sus când urc scările la bloc“, explică Doru cum şi-a descoperit noua vocaţie.
„Freddy Ruegg“ şi „Eddy Merckx“, fixie-uri bucureştene
După cum explică Doru Popescu, o «fixie» este acel gen de bicicletă la care pinionul este sudat de butuc, astfel încât roata nu se învârte decât dacă pedalezi continuu. Este, de fapt, modelul primelor biciclete, la care tinerii din marile oraşe revin pentru că „obligaţia de a da mereu din picioare este asociată cu mişcarea sănătoasă şi reprezintă un stil de viaţă, ca o evadare din ghetoul oraşului“, spune Doru.
Prima bicicletă de acest fel pe care şi-a construit-o a fost botezată „Freddy Ruegg“, pentru că a asamblat-o pe un cadru de la o bicicletă care i-a aparţinut marelui ciclist elveţian Freddy Ruegg.
„L-am cumpărat cu 700 de lei de la un colecţionar şi m-am decis să-l folosesc la o fixie pentru mine, pe care să o folosesc în oraş“, explică Doru. El a mai construit o fixie cu nume celebru, „Eddy Merckx“, pe un cadru de la o bicicletă care a aparţinut renumitului campion belgian, pe care l-a cu