Ideea că fotbalul este doar un sport a fost de mult dată uitării. Campionatul Mondial care tocmai a început demonstrează că până şi mingea se învârte doar dacă e plătită. Sute de mii de fani la faţa locului, alte câteva sute de milioane în faţa televizoarelor şi zeci de companii gata să plătească sume grele pentru orice apariţie în preajma celor zece stadioane care găzduiesc Campionatul Mondial (CM) de Fotbal. Sunt câteva dintre elementele vizibile ale unei „reţ

Ideea că fotbalul este doar un sport a fost de mult dată uitării. Campionatul Mondial care tocmai a început demonstrează că până şi mingea se învârte doar dacă e plătită.

Sute de mii de fani la faţa locului, alte câteva sute de milioane în faţa televizoarelor şi zeci de companii gata să plătească sume grele pentru orice apariţie în preajma celor zece stadioane care găzduiesc Campionatul Mondial (CM) de Fotbal. Sunt câteva dintre elementele vizibile ale unei „reţete“ care atrage, din patru în patru ani, investiţii de miliarde de euro, indiferent dacă ţara-gazdă este SUA, Franţa sau Germania. Sau, anul acesta, Africa de Sud, cea mai săracă ţară care a organizat vreodată Cupa Mondială.

Şi totuşi, investiţiile guvernului sud-african nu au fost cu nimic mai prejos decât cele derulate în trecut de ţări mult mai bogate: 3,6 miliarde de dolari, din care 1,5 miliarde de dolari reprezintă costul modernizării infrastructurii de transport, iar 1,26 miliarde de dolari, costul construirii sau modernizării arenelor pe care se desfăşoară partidele de fotbal. Pe lângă aceste sume, în organizarea competiţiei au fost absorbite încă 1,2 miliarde de dolari din largul buzunar al Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA).

Evident, atât FIFA, cât şi guvernul din Pretoria se aşteaptă la venituri care să depăşească investiţiile. Astfel, FIFA mizează pe venituri nete de circa 3,3 miliarde de dolari, în timp