După hărmălaia guvernării CDR, revenirea la putere a PSD aducea măcar o speranţă: stabilitatea politică, generată de un partid disciplinat, condus cu mână forte de Adrian Năstase şi aflat în consens politic cu preşedintele Ion Iliescu. Guvernarea Năstase a consolidat firava creşere economică începută în anul 2000.

De remarcat este faptul că, în timp ce cursul euro creştea vertiginos - de la 19.900 de lei/euro în 2000 la 40.500 de lei/euro în 2004 - inflaţia a scăzut continuu şi a ajuns pentru prima dată la o singură cifră în 2004 (9,7). Cu un leu tot mai slab, dar şi cu o inflaţie tot mai mică, Produsul Intern Brut al României din acei ani ajungea la performanţe fără precedent.

Creşterea economică a fost, în 2000, de 2,1%, pentru ca în 2004 să ajungă la 8,5%. Asta în condiţiile în care deficitul bugetar a scăzut constant. Abia în ultimul an al mandatului Năstase deficitul bugetar a crescut brusc - veneau alegerile. Din ce a venit creşterea economiei, în perioada 2000-2004? La această întrebare răspunde analistul economic Ilie Şerbănescu: „Eliberarea cursului de schimb, dublată de o reducere a impozitului pe profitul realizat din activităţile de export a impulsionat decisiv exporturile, fapt care a adus mai multă valută în economie şi a ajutat inclusiv la reducerea deficitului bugetar".

Pixul lui Mischie

Guvernul PSD a preluat în mod creativ legea descentralizării finanţelor publice, adoptată de guvernarea anterioară. Potrivit acestei legi, semnificative resurse financiare n-au mai luat calea bugetului central, ci au rămas în mâinile autorităţilor locale şi, mai ales, judeţene.

Şefii de Consilii Judeţene sau început să redistribuie discreţionar aceste resurse către localităţile din subordine, cumpărând astfel loialităţi politice. Emblema acestui mod de guvernare a fost preşedintele CJ Gorj, Nicolae Mischie, care a afirmat că soarta comunel