Acest text, ideea de a scrie acest text, mi-a venit citind saptamana trecuta niste comentarii, va redau si voua cateva pasaje, nu de alta dar la un moment dat, (sau pentru unii dintre voi) pot deveni sursa de amuzament, ba chiar maxima distractie.
cred insa ca dorina traieste o frumoasa poveste de dragoste si nu mai are timp de noi. dar suntem oameni cumsecade si dupa ce-si va lua flitul de rigoare o vom primi cu bratele deschise.
până la o anumită vârstă omul trăieşte prin amintiri, iar după aceea, acelaşi om trăieşte din amintiri, e normal ca la vârsta ta Doria să trăieşti prin amintiri.
e un paradox pe pagina ta doria: cu cat sunt mai proaste textele tale, cu atat mai misto sunt comentariile
mi s-au udat nadragii de emotie dupa ce am citit…cum s-o fi numind laba asta trista… . (recunosc ca am citit printre randuri, atata melancolie ma ofileste)
gabitaaaa? Lasa-neeee. Daca scriu pe hartie igienica ma murdaresc la ihhhhhii de pasta dupa aia, hai mai ce naiba.
Haha! Nu știu cine ești și ce-i cu viața ta, e prima dată când te citesc, dar așa ipocrizie mai rar mi-a fost dat să văd.
acum se vede ca dintre cele 100 de mesaje obisnuite, 70 erau scrise de Dorina.
Doria, nu ai ceva mai bun de facut cu viatza ta ?
Si eu barfesc in viata reala, de fapt toata lumea barfeste, mai vulgar, obisnuit sau mai „intelectual”(yeap, pana si marii intelectuali sunt cateodata preocupati de ce face cutare sau ce spune ori de ce face „cineva” un anumit lucru, va asigur) singura diferenta intre mine si cei care se „pitesc” e ca eu recunosc.
Ciudat, barfitul, clevetitul sau trancanitul nu e o activitate tipic muiereasca, crescand si invartindu-ma prin diverse cercuri, case, mese, am constatat ca si barbatii se „introduc” cu drag in ea sau daca sunt intrebati, raspund, cu acelasi „savor” ca si femeile.
Preponderent sunt vorbiti
