Reprezentanţii Consiliului Judeţean, ai instituţiilor de mediu, ai Parcului Naţional Semenic, ai firmei constructoare şi cel care a realizat studiul de impact asupra mediului urcă astăzi pe munte pentru a analiza cazul ariei protejate distruse în urma ridicării unei construcţii neautorizate.

Aria protejată de pe Muntele Semenic nu ar fi putut fi distrusă dacă nu exista un adevărat lanţ al slăbiciunilor. Turbăria a fost grav afectată după ce excavatoarele au început să sape fundaţiile viitoarei cabane Salvamont şi a unui centru de informare turistică, iar pentru asta vina este împărţită.

Totul pleacă de la Primăria Prigor, care a pus la dispoziţie un teren intravilan, dar despre care ştia foarte bine că nu se poate construi pe el. Apoi, Parcul Naţional Semenic Cheile Caraşului a asistat aproape fără reacţie cum cineva construişte în propria-i grădină şi nu oriunde, ci chiar în turbărie, o zonă mai importantă decât oricare alta. Directorul Parcului spune că a făcut tot posibilul pentru a opri lucrările de la bun început. A trimis două hârtii, una la Agenţia de Mediu şi una la Consiliul Judeţean. Administraţia Judeţeană a ignorat-o pur şi simplu.

Studiu măsluit

Responsabilii de mediu au pasat la rândul lor mâţa moartă Gărzii de Mediu, care a plecat în control. A scăpat repede. A constatat şi a cerut mai departe un studiu de impact. S-a făcut şi studiul, unul cam îndoielnic, iar firma constructoare, fără niciun fel de aprobări, s-a apucat de treabă. Turbăria, care s-a format în câteva sute de ani, a fost distrusă pe o suprafaţă de peste 400 de metri pătraţi şi este clar că nu se poate reface decât peste alte câteva secole, ceea ce ar putea conduce spre un compromis. “Acum, turbăria oricum e distrusă. E greu de spus dacă se poate reface. E posibil să se finalizeze construcţia, dar cu unele modificări ale proiectului. Să vedem ce spune noul stud