Time publică o serie de articole şi poveşti despre fotbal ca sport global. Am selectat patru din grupajul special, niște poveşti jurnalistice de toată cinstea.
- The Global Game, în care John Carlin încearcă o explicaţie pentru care fotbalul a devenit atît de popular peste tot. Pentru că e simplu, uşor de jucat, democratic şi echilibrat, spune Carlin, care este autorul cărţii “Playing the Enemy”, pe care s-a bazat emoţionantul film de anul trecut Invictus. Pentru a răspunde la întrebarea sa, Carlin se plimbă prin Africa şi Europa, stă de vorbă pe larg cu camerunezul Eto`o, despre care am aflat şi eu că a fost adus în Europa la 14 de ani de către Real Madrid, dar a ajuns să joace pentru Barcelona. Ghinion. A, era să uit, am mai aflat şi că Messi e mic de înălţime, dar chiar şi aşa a trebuit susţinut cu medicamente în adolescenţă, altfel rămînea mic de tot. Genul acesta de motive explică, pentru Carlin, succesul fotbalului.
- Articolul Yes, Soccer Is America's Game ne cam schimbă percepţia despre fotbal în SUA, unde se pare că e în plin avînt comercial şi ca număr de spectatori. Interesant.
- As Spain Begins Its World Cup Quest, a Team United Has Fans Divided spune povestea Spaniei, unde catalanii de la Bercelona reprezintă scheletul echipei, deşi mulţi catalani detestă Spania, iar echipa din Barcelona este văzută ca adevărata naţională. Inclusiv preşedintele FC Barcelona declară senin că echipa naţională a Spaniei îl lasă rece, deşi are şase jucători acolo.
- În fine, South Africa: Playing the Rebel Game face istoria fotbalului din Africa de Sud. Am aflat de acolo că prima federaţie de fotbal din ţara gazdă a fost creată pe baze multirasiale şi de aceea desfiinţată de regimul de apartheid. După care povestea ia proporţii, dar mai bine citiţi direct în link.
Fotografie preluată de pe flickr.com
Time publică o serie de articole şi pove
