Daca rasfoiesti dictionarul explicativ al limbii romane, cand ajungi la combinatia "bun" cu "simt" gasesti urmatoarea definitie: capacitate bazata pe experienta cotidiana de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele.

Si daca academicienii au pus aceasta definitie, inseamna ca putem afirma, fara sa jignim, ca intreaga clasa politica romaneasca, de la presedinte la ultimul consilier local, este lipsita de bun-simt. Dar plina de buna-credinta, dupa cum afirma.

In necunostinta de cauza, prin bun-simt noi am inteles educatie, respect, politete; o eroare de care nu ne-am dat seama nici macar in decembrie '89, cand unul dintre "emanatii revolutiei", cu umil respect ne-a cerut voie ca numele sau sa fie ultimul pe prima lista a viitorului FSN. Daca am fi stiut atunci de bunul-simt din DEX!

E drept ca forta divina, prin nevazutii sai ingeri cu ochi albastri, si-a varat coada imbarligata in treburile laice, facand ca cel din urma sa fie cel dintai, ca o rasplata a pioseniei cu care a judecat si inteles evenimentele. Iar daca mai era o urma de indoiala despre vrerea ei, aceasta a fost spulberata de arhanghelii sapatori prin fundul pa-mantului, cand au venit sa il apere de golaniile necredinciosilor pamanteni.

A fost de altfel si o lipsa de bun-simt din partea noastra pentru ca nu am avut capacitatea de aprecia la justa valoare pe cei care s-au sacrificat atunci cand s-au oferit sa ne conduca pe mai departe, desi aveau in spate o bogata activitate in domeniu.

Vina apartine in intregime celor care se ocupa cu studiul limbii romane, pentru ca nu au iesit in fata natiunii spre a ne edifica asupra intelesului ce rezulta din asocierea celor doua cuvinte si cum trebuie sa le punem in practica.

Rezultatul acestei neinformari s-a vazut la alegerile nominale, cand noi am votat intr-o totala lipsa bu