Revista Idea a pregatit în nou număr un excelent dosar despre fotbal. Voi cita doar doi autori, pe restul vă las să-i descoperiţi. Sînt abordări surprinzătoare, critice, unele neîndurătoare cu felul în care fotbalul reprezintă pînă la urmă portretul robot al culturii de masă şi al supunerii faţă de putere. Nici comentariile fotbalistice nu sînt trecute cu vederea. Am ales cîteva bucăţi să vă introduc în atmosferă.

Horst Bredekamp aminteşte că fascinţia vine din relaţia piciorului cu mingea. Este o formă de libertate pentru minge pe care sporturile “cu mîna” nu o acceptă. Ăia care se tot revoltă împotriva lui Jabulani nu înţeleg nişte chestii elementare… Pe care aia de la Adidas le stiu…

Fotbalul invită la identificare, pentru că ajută la desfăşurarea unor pluralităţi şi particularităţi practic infinite şi pentru că transformă cel mai de succes simbol al tuturor timpurilor în obiect al jocului său: bila.

Baschet, baseball, hochei, handbal, golf – toate acestea şi alte genuri sportive utilizează şi ele mingi. Dar niciuna din bilele lor nu a exercitat vreodată asupra oamenilor atîta forţă magnetică de atracţie ca mingea de fotbal. Iar motivul stă în picioare: nu există alt instrument care să fie atît de uşor şi totodată atît de complicat de manevrat şi care, în psihologia şi forma sa, să prezinte proprietăţi la fel de antropomorfe ca mingea de fotbal. În comparaţie cu ea, mingea de handbal este atît de mică şi dură, încît elasticitatea sa practic se pierde; ca structură rigidă, ea poate fi apucat şi pusă în mişcare numai cu palma şi, pe lîngă asta, pierde orice dinamică proprie atunci cînd este aruncată înspre poartă cu viteză de proiectil.

Piciorul, pe de altă parte, trebuie să trateze mingea cu toate cele patru părţi ale sale şi cu partea superioară a labei – spre deosebire de mînă, piciorul cu înaltă specializare are o forţă de expresie aproa