Traian Basescu cerea, in momentul in care a anuntat taierea pensiilor si salariilor (in locul premierului), un moment de gratie de sase luni, o perioada in care noi toti sa facem un exercitiu de incredere, de unde e, unde nu e, si sa acordam un moment de pasuire Executivului condus de Emil Boc. In numele lui Boc, Traian Basescu cerea romanilor rabdare, timp si incredere in Guvern.
Din cele sase luni au trecut aproape doua, timp in care nu s-a intamplat nimic. Multe discutii, legile abia au trecut de Parlament, inca nu au fost puse in aplicare, nu s-a stabilit exact de cand intra in vigoare, cum se vor aplica, pana cand vor actiona si cum se va reveni la vechile salarii si pensii. Articolul 53 din Constitutie, in baza caruia s-au taiat pensiile si salariile, actioneaza pe o perioada limitata, mai exact pana la 1 ianuarie 2011.
In timpul care a ramas pana la sfarsitul anului, Guvernul trebuie practic sa repuna economia pe picioare. Pentru ca increderea si perioada de gratie cerute de presedinte sa aiba sens si valoare, ar trebui ca Executivul sa nu mareasca pana atunci nici fiscalitatea, sa dea la timp si pensiile si salariile, iar de la 1 ianuarie 2011 sa revina si la vechile valori ale acestora.
Mai mult, pana la sfarsitul anului, pentru a fi corecti si cu noi si cu Guvernul, Emil Boc trebuie sa initieze cel putin, daca nu chiar sa puna in practica reforma statului si a administratiei, sa demareze restructurarea bugetara si sa porneasca Marea Schimbare la fata a Romaniei.
Emil Boc a fost pus gaj de Traian Basescu in fata disperarii romanilor, garantie ca marea reforma a Statului se va porni si, intr-un viitor cat de cat omenesc, ea va fi si incheiata.
Ca va fi remaniat sau nu, ca ministrii patati vor fi schimbati sau vor fi si ei introdusi la pachet in perioada de gratie a intregului Executiv, Emil Boc si Gu
