Pensiile mici şi instabilitatea locurilor de muncă i-au determinat pe proprietarii de magazine săteşti să accepte rar să vândă „pe caiet“. Vânzarea „pe caiet“, practică veche la ţară, nu mai este astăzi un fenomen generalizat. În localităţile din jurul Capitalei, spre exemplu, lucrurile stau diferit de la un magazin la altul.

Prima oprire o facem în Brăneşti, localitate unde concurenţa dintre magazine este acerbă. Aproape din o sută în o sută de metri există câte un mic agent comercial, de obicei un magazin stradal construit în curtea proprietarului, unde găseşti de toate, de la alimente la băuturi, produse cosmetice şi dulciuri.

În faţa unuia dintre aceste magazine ne întâmpină nea Bebe. Prima impresie pe care ne-o lasă este cea a comerciantului perfect, care ştie să-şi vândă marfa, amabil şi zâmbitor cu toată lumea, dar atent atunci când vine vorba de bani şi de siguranţa micii sale afaceri.

„La noi, în Brăneşti, oamenii au bani, nu prea sunt bătrâni cu pensii mici sau oameni cu venituri care să nu le ajungă de la o zi la alta. Ca atare, practica asta cu vândutul pe datorie, pe caiet, cel puţin la mine în magazin, nu o aplic sau se întâmplă foarte rar şi fac asta doar pentru acei oameni despre care ştiu sigur că au situaţii financiare mai dificile şi doar dacă vorbim de sume mici, respectiv câteva zeci de lei", ne-a spus nea Bebe.

Datornicii blochează banii

La Islaz, cam acceaşi poveste, unii comercianţi vând pe datorie, dar nu asta nu reprezintă neapărat o practică generalizată. „Eu înţeleg problemele oamenilor şi faptul că, de multe ori, salariul ori pensia nu le ajunge de la o lună la alta, însă, dacă aş vinde pe datorie tuturor celor care mă roagă asta, eu mi-aş bloca banii, nu aş avea cu ce plăti furnizorii şi nu aş fi niciodată sigură pe suma cu care rămân la sfârşitul lunii drept profit", explică Dana Vasilescu, proprietara unui