● Marius Tucă: Domnule Esterházy, citind cartea "O femeie" am putea trage concluzia - literară şi nu numai - că v-au trecut toate unguroaicele prin pat. Să nu îmi spuneţi că nu e adevărat!
Péter Esterházy: Fireşte că aşa este. Următoarea întrebare!
● Un revoluţionar român a spus într-un moment de sinceritate şi uluială că viaţa lui s-a desfăşurat între metafizică şi clitoris. Să nu-mi spuneţi că aţi fost colegi de revoluţie!
Problema este că la această întrebare nu pot răspunde ca la prima. Sunt întrebări care nu impun neapărat răspuns. Nu pot să adaug foarte mult la arcul dintre clitoris şi metafizică, dar astfel de afirmaţii fac parte mai ales din limbajul anilor '60. Simbolistica şi puterea sexualităţii parcă nu prea mai funcţionează acum, în zilele noastre.
● Îţi poţi regăsi libertatea într-o femeie?
Problema este că mie nu prea îmi place când bărbaţii se apucă să vorbească despre femei ca atare. Nu îmi place când bărbaţii din Europa de Est se apucă să laude şi să preamărească femeia ca atare. În general nu îmi plac conversaţiile dintre bărbaţi care au acest conţinut. Dacă ne-am abţigui puţin, am ajunge la următorul răspuns: "Ce frumoasă ar fi lumea dacă ar fi condusă de femei". Dar, în timp ce un bărbat face această afirmaţie, o plăteşte pe secretara lui cu mai puţin decât ar plăti unui bărbat pe acelaşi post. Aceste discuţii dintre bărbaţi au loc întotdeauna într-o anumită dualitate. De exemplu, bărbatul ungur spune despre sine că îi este fidel soţiei lui, dar se culcă cu câte femei poate. Mie nu îmi plac bla-bla-bla-urile astea, flecărelile astea.
● Jurnalistul din mine trebuie să pună toate întrebările, aşa că vi le pun acum pe toate şi îmi răspundeţi dacă şi la care doriţi. Femeile au suflet? Au inimă? Ce nu dau niciodată femeile? Ce dau întotdeauna femeile? Cum se calculea