Regizorul Stere Gulea (66 de ani) îşi reaminteşte atmosfera din „Piaţa Universităţii“ şi retrăieşte „calitatea de golan“.

În 1991, regizorul Stere Gulea şi operatorii Vivi Drăgan Vasile şi Sorin Ilieşu au realizat documentarul „Piaţa Universităţii" pentru a combate manipularea făcută de TVR. Documentarul-manifest, cu imagini filmate în 1990 inclusiv de reporteri străini, surprinde cele 53 de zile de protest anticomunist din Piaţa Universităţii, concentrându-se mai ales asupra momentului euforic de debut al „Pieţei" şi asupra finalului violent din 13-15 iunie 1990.

Citiţi şi:

Ion Iliescu:„Îl asculta cineva pe Coposu?“

Ion Iliescu:„FSN a sprijinit venirea minerilor!“

Secretele Mineriadei / Radu Câmpeanu :„Ne-am luptat cu nişte comunişti!“

Documentarul conţine secvenţe memorabile, printre care o scenă cu câţiva mineri care spun că au găsit o maşină de făcut bani în sediul Partidului Naţional Liberal. Printre cei care vorbesc în documentar sunt: Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana sau Doina Cornea - din partea „rezistenţei antifeseniste" şi Silviu Brucan sau Mihai Chiţac, ministru de Interne în 1990 - din partea Puterii.

„Adevărul": După 20 de ani de la fenomenul „Piaţa Universităţii", ce n-au reuşit să recupereze românii?

Stere Gulea: Adevărul istoric. Ne lipseşte un studiu sociologic despre acest fenomen care a devenit un mit. „Piaţa Universităţii" a venit în prelungirea unor încercări care au pornit la câteva zile după instaurarea noii puteri politice, când oamenii au început să simtă că ceva n-a fost în regulă, că au fost lucruri ascunse, dar şi că au existat încercări de contestare.

Apoi s-a coagulat o nemulţumire. La început au fost câţiva revoluţionari - puţini - şi, încet, încet, povestea a crescut. Iar reacţia oficalităţilor a fost una tipică: în loc să încerce să vadă despre ce este vorba, i-au