Alegerile din decembrie 2008 au generat guvernarea Boc 1, alcătuită din miniştri PSD şi PDL. Un guvern care, pe tot parcursul anului 2009, a luat puţine măsuri concrete, cu toate că efectele crizei erau deja prezente.

Primul scandal

Încă de la formarea Cabinetului a izbucnit un scandal intern în PSD, legat de numirea ministrului de Interne. Pe rând, Gabriel Oprea şi Liviu Dragnea au demisionat la câteva zile după ce fuseseră numiţi, pentru ca în final portofoliul să fie asumat de Dan Nica. Miza era controlul serviciului secret al MAI, pe care şi-l aroga Marian Vanghelie, controversatul primar PSD al Sectorului 5.

Centura de siguranţă

Un moment marcant al Guvernării a fost încheierea unui acord pe doi ani cu Fondul Monetar Internaţional în valoare de 12,95 miliarde euro, pachetul total de finanţare externă, de la Fond, Uniunea Europeană, BM şi BERD ajungând la 19,95 miliarde euro.

Potrivit premierului Emil Boc acordul convenit cu FMI şi Comisia Europeană prevedea respectarea a mai multor condiţii, respectiv ajustarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare şi elaborarea legilor privind salarizarea unitară. Condiţiile puse de FMI au fost criticare de partidele de Opoziţie, acestea sugerând că finanţatorii externi vor să controleze situaţia economică internă. La puţin timp după încheierea acordului, Guvernul a promovat legea salarizării unice, lege care ar fi trebuit să aducă disponibilizări masive în sectorul bugetar, dar şi tăierea unor sporuri nesimţite.

Efectele legii au fost însă foarte mici, în condiţiile în care, în 2010, tot premierul Emil Boc se va vedea nevoit să ceară noi reduceri bugetare. Tot în 2009, Executivul Boc a aprobat şi legea de restructurare a agenţiilor guvernamentale, act care ar fi trebuit să aducă 9.000 de posturi restructurate.

Boc după Boc

În vederea alegerilor prezidenţiale, pentru a consolida po