Un european consumă zilnic 8-11 grame, dublu faţă de cantitatea recomandată, potrivit Autorităţii Europene pentru Siguranţă Alimentară. Ne naştem cu o sensibilitate scăzută la gustul sărat, ceea ce explică nevoia crescută de sare. Consumul mare de alimente sărate scade şi mai mult pragul de percepţie a acestui gust.
Nevoia de a mânca alimente foarte sărate este în primul rând biologică. Sensibilitatea papilelor gustative pentru un gust sau altul este înscrisă în genele noastre. Astfel, cea mai scăzută sensibilitate a receptorilor din papilele gustative este la gusturile sărat şi dulce, iar cea mai crescută la amar. Cu cât este mai mică această sensibilitate, cu atât necesarul de alimente cu gustul respectiv este mai mare.
Alimentaţia gravidei contează
Specialiştii susţin că sensibilitatea gustativă are legătură şi cu viaţa intrauterină, anumite dependenţe putând să apară în acest stadiu al dezvoltării.
„Cercetările moderne au demonstrat că organizarea circuitelor neuronale, inclusiv ale celor care controlează comportamentele şi aporturile alimentare ale viitorului copil, se constituie şi se reglează în perioada intrauterină, iar acest proces este înalt dependent de alimentaţia mamei", spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Cu alte cuvinte, predispoziţia genetică a fătului pentru unele gusturi se poate exacerba dacă femeia însărcinată consumă anumite alimente.
Mai mult, putem deveni dependenţi de acele gusturi şi chiar de anumite arome alimentare artificiale, cum sunt cele din alimentaţia modernă. Un studiu publicat recent susţinea că bebeluşii ale căror mame au avut greţuri matinale au un apetit pentru sare peste medie. Aceasta pentru că vomatul reduce semnificativ nivelul de sodiu din organismul gravidei şi, implicit, din cel al fătului, care va simţi nevoia să compenseze deficitul după
