Răzvan Mazilu, un nume de referinţă în arta românească şi nu numai, împlineşte astăzi 36 de ani. La mulţi ani!
"Continuu să trăiesc în şi prin dans. Şi pentru asta sunt fericit. Iată cât de puţin îmi trebuie să fiu fericit la 36 de ani. Chiar şi acum, într-o epocă tulbure, potrivnică artelor, tocmai arta e cea care, pe mine, mă salvează. E simplu: arta ca formă de evaziune. Evadăm cu toţii în filme, în spectacole, privind un tablou, ascultând o muzică, şi ne-ar plăcea să trăim acolo, să rămânem acolo şi să nu ne mai gândim la facturi şi la lucruri prozaice. Mie mi-ar plăcea să evadez într-un film cu Fred Astaire şi Ginger Rogers. În orice caz, ceva cu happy-end.
Cea mai mare satisfacţie e că spectatorii vin în număr mare în sala de teatru. Teatrul, dansul, arta în general a supravieţuit în orice fel de vremuri, care mai de care potrivnice. Căruţa cu paiaţe a mers mai departe.
În viitorul apropiat, aştept turneul pe care-l voi face la Shanghai, cu ocazia Expoziţiei Mondiale. Am mai avut norocul să plec în turneu în China şi pot spune că a fost o aventură, o experienţă de neuitat. În ţară, las să treacă un timp de respiro după proiectul cu Depeche//Dance de la Teatrul Odeon - un proiect de succes - apoi am să încep lucrul la alte proiecte, tot la Odeon (teatrul meu de suflet) sau în alte părţi, acolo unde va fi nevoie de mine şi de tipul de spectacol pe care îl fac...
Nu pot să îmi imaginez că sunt ministrul Culturii, pur şi simplu nu pot, e împotriva fiinţei mele. Funcţiile îmi repugnă, la fel şi politica. E o zonă din ce în ce mai noroioasă, iar lucrul care mă scârbeşte cel mai mult e că oamenii tineri din politică, cei din generaţia mea, cei în care îmi puneam speranţe sunt la fel de viciaţi şi mincinoşi ca cei dinaintea noastră. Mă înspăimântă duplicitatea inteligenţilor, lipsa de coloană vertebrală a intelectualilor şi dorinţa de
